Născut în 3 martie 1929, în satul Topârcea din judeţul Sibiu, din părinţii Ioan şi Elisabeta, părintele Teofil primeşte la botez numele Ioan. Este cel mai mare din cei patru fraţi şi de mic copil rămâne fără vedere. Din acest motiv face şcoala primară într-o instituţie specială de nevăzători din Cluj unde, între anii 1935-1940 face primele cinci clase. Întrerupe cursurile între anii 1940-1942, după care le continuă
între 1942-1943 în Timişoara la o şcoală specială de nevăzători. În anul 1943 se înscrie la Liceul Teoretic "C.D. Loga" din Timişoara pe care îl absolvă, luându-şi bacalaureatul, în anul 1948. Tot în acest an devine student al Institutului Teologic din Sibiu, iar în anul 1952 obţine licenţa în teologie. La 1 aprilie 1953 intră în obştea mănăstirii Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, iar la 15 august este tuns în monahism, primind numele Teofil. După 7 ani de ascultare ca monah, tot la 15 august, în anul 1960, să fie hirotonit diacon de către mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Colan. Presimţind parcă înrâurirea pe care o va avea ca duhovnic asupra ardelenilor şi asupra tinerilor în mod special, Î.P.S. Antonie Plămădeală îl hirotoneşte preot şi îl hiroteseşte ca duhovnic în 13 mai 1983. Pe 8 septembrie, în anul 1988 primeşte distincţia de arhimandrit. Nu putem vorbi de viaţa părintelui Teofil, fără să avem în vedere două nume care au avut un rol deosebit în viaţa părintelui: părintele Arsenie Boca şi părintele Serafim Popescu. Cu părintele Arsenie Boca s-a întâlnit în luna august a anului 1942, de la el primind sfatul rostirii rugăciunii lui Iisus, rugăciunea cu care se mântuiesc călugării: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". Părintele Serafim Popescu a fost, timp de aproape 40 de ani, îndrumătorul duhovnicesc al părintelui Teofil.
Începând cu anul 1990, părintele Teofil a conferenţiat în peste 40 de oraşe din întreaga ţară, fiind invitat an de an să le vorbească în mod special studenţilor pentru a sădi cuvinte de mântuire în inimile lor.
"Părintele Teofil de la Sâmbăta" – aşa cum îl ştim cu toţii – este îndrăgit pentru că este drag tuturor. Îl vezi ca pe un bătrân simpatic, sub al cărui epitrahil simţi îmbrăţişarea Duhului, blândeţea iertătoare a lui Hristos, dar şi mustrarea părintească a duhovnicului. Nu are lumina în ochi, dar o are în suflet, iar de acolo lumina se revarsă pe chipul care zâmbeşte cu bucurie sinceră întotdeauna. Pletele ninse de ani îl descoperă ca pe un patriarh al ortodoxiei româneşti, dar în acelaşi timp întregesc chipul angelic care ne descoperă taina vieţii curate în Hristos.
Pe lângă conferinţele susţinute în diferitele oraşe ale ţării, părintele Teofil oferă credincioşilor hrană duhovnicească şi prin cărţile sale care redau în cea mai mare parte predici, interviuri sau conferinţe susţinute de-a lungul anilor în toată ţara.
